Intre pamant si apa de Raluca Andreea Chiper

Acest roman te porta printr-o serie de sentimente frumoase,dar zguduitoare.
Te indagostesti imediat de personaje,chiar daca unele devin mai tarziu anoste si antipatice,dar ca ansamblu,totul unitar se completeaza reciproc,iar descrierea calda si sensibila este tot ce astepti de la autoare.
M-am bucurat ca personajul are aproape varstea mea,asa ma simteam mai aproape de ea,ii intelegeam demonii interiori,si toate fazele adolescentine pe care le manifesta.Mi-a placut descrierea amanuntita pe care Raluca o foloseste pentru a descrie peisajele,pot confirma ca sunt adevarate ca doar sunt din acelasi oras unde micuta Karina studiaza,indragostita timida dar sincera,cu tot sufletul si trupul.
Finalul este cel care mi-a placut,desi trist,reuseste sa dea  un aer care schimba intreg intelesul romanului.Iubirea nu neaparat te salveaza,aceasta te si poate distruge ireparabil daca una din parti nu este total convinsa sau implicata in relatie.
Nu prea ma dau in vant dupa relatiile care sunt catalogate drept inadecvatede societate,dar autoarea spulbera acest jargon intr-un mod unic si irezistibil.Ambitia si fragilitatea par mici in ochi iubitului ei Dragos,un pictor care reuseste sa o imortalizeze in nuditatea ei,dar nu intr-un mod vulgar ci unul gingas,sensibil si romantic.
Coperta este un atuu,albastru,culoarea mea preferata,se si potriveste cu continutul ce mai,un roman frumos,sincer si nostalgic sub talentul unei tinere talentate de care sunt sigur ca voi auzi si pe viitor.