Labirintul:Evadarea de James Dashner

Am terminat surprinzator de repede cartea.In mai putin de o saptamana cred,dar oricum asta nu conteaza acum.
Conteaza ca mi-a placut in ciuda lucrurilor negative pe care le-am auzit despre roman.
Da stiu,ca fac parte din cei care au vazut filmul,bine filmele,si a doua parte,si asteptam cu nerabdare sa citesc acesta minunata poveste apocaliptica.
N-am de gand sa incep s-o povestesc,pentru ca:
1.n-o sa-mi iasa nimic concludent pe gura
2.nu stiu sa povestesc
Astfel elucidat misterul,tin sa va anunt ca sunt si lucruri care nu-mi plac la roman,cum ar fi utilizarea termenilor pulifric si pleosc,care imi da impresia ca autorul doar doua cuvinte foloseste ca adjective,substantive sau ce mai vreti voi,dar efectiv m-au scos din sarite cand la fiecare pagine data imi ieseu in evidenta chestiile asta,care fie vorba intre noi,la inceputul romanului le explica de amanuntul,ceea ce mi se pare gretos.
Pe de alta parte mi-a placut stilul alert pe care il foloseste autorul si totodata starile pe care le traieste protagonistul,care efectiv sunt destul de fain construite,dar cam spontan  aparute in carte.Adica Thomas fcea pe el de frica la gandul ororilor din labirint dar cand intra prima data in el e un fel de superman pentru naivi.Ceva nu prea se leaga la treaba asta.

Urmatoarea carte de pe lista e Mandrie si prejudecata de Jane Austen,de care ma si apuc maine.Am auzit ca tot o laudati si vreau sa vad daca e ceva de capul ei sau nu.