Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade

Nu pot spune clar de ce am ales sa citesc cartea asta.Poate din curiozitate,sau poate am vrut mai degraba sa-i dau inca o sansa lui Eliade de a ma impresiona.
Daca Maitrey mi se pare a fi un roman matur,pe care apropo nu il la suflet,nu mi-a placut,acesta este unul in care surprindem un alt Eliade,mai tanar,mai erudit,unde viata adolescentilor este explorata pana la cele mai fragile puncte.
Ca si in Maitrey,naratorul se implica mult in actiune,numai ca aici supriza e ca il vedem in ipostaza de adolescent,perioada cea mai frumoasa,mai bogate in actiune si sentimente.
Stilul pe care-l utilizeazaeste atractiv,dar mai exista micimomente de plictiseala in roman.
M-am bucurat sa gasesc modalitatile de distractie ,pe care le-am uitat si pierdut in era tehnologiilor,mi se pare chiar frumos modul cum descrie fiecare moment ca pe un ritual.
Perioada scolii si al liceului nu sunt subiecte noi in literatura romaneasca,chiar imi aduce aminte in unele momente de romanul lui Bajeranu Cismigiu&Co,desi exista multe diferente intre cele doua carti.
Descrierile,atat ale personajelor cat si a peisajelor sunt unul dintre motivele pe care mi-a placut romanul.Readuce la suprafa un Bucuresti clasic,o panorama asupra a ceea ce insemna Capitala la inceputul anilor 1900,si ce insemna viata,prin ochii unui tanar inconjurat de prieteni si carti,un fel de autobigrafie sub forma de jurnal.
Stilul totusi tinde uneori sa devina incalcit,cu termeni mult prea grei pentru roman,facandu-l obositor si plctisitor pe alocuri,dar in ansamblu poate fi citit de toate categoriile de persoane.