Vicontele de Bragelonne de Al. Dumas- vol. 2

Acest volum al seriei,desi nu a dispus de actiunea vicontelui, ori a muschetarior, sau macar de intensitatea primului volum,tot spun ca e o lectura placuta si o poveste frumoasa pentru perioada de transit al anotimpurilor prezente.

Volumul il urmareste pe Raoul de Bragelonne,fiul unui muschetar,dar nu in pozitia din primului volum,ci dintr-o ipostaza un pic mai romantic,autorul reusind,sa ne introduca si in inima palatului regal si a actiunilor castelanilor.
Tot aici,si ma simt obligat sa spun se contureaza un triunghi amoros intre Viconte,logodnica sa,domnisoare de La Valliere,si regale Ludovic al 14-lea.Mi se pare putin cliseic,dar acum mergem inainte sa vedem cum se dezvolta povestea.
O sa conturez trasaturile fiecaruia din cei trei,dar mai intai vrea sa spun ca povestea ii face loc unei mici drame,si anume moartea lui Porthos,sau era Aramis,nu stiu exact care din ei a crapat,dar stiu ca a fost destul de trist momentul,si de aceea l-am retinut.
Mi-a placut faptul ca relatia celor doi nu este foarte bine definite,dar ne dam totusi seama ca exista o relatie intre cei doi,desi aceentul nu cade pe ea.
Si de aceasta data Vicontele se dovedeste curajos,e normal avand in vedere din cine se trage,asa tata asa fiu.
Ei bine,in acest volum regele Frantei are o bulina neagra de la mine,fiind nu a acceptat caatoria celor doi indragostiti.Si pentru ca detine o iubire secreta pentru Louise de Valliere.
Exista intradevar pasaje foarte explicite,descrierea locurilor,a caselor,si acum mi-a rasarit in minte,camere secrete.A fost neasteptat dar nu neplacut.
E vorba si de un complot in care e bagat si Aramis,dar care nu trece neobservat de cavalerul D'artagnan,si anume recladirea forterei lui Fouquet,intendentul superior al statului.
Nu insist asupra personajelor,fiinsca sunt multe,pot sa spun doua vorbe si despre stilul pe care il abordeaza autorul.
Acesta este unul deschis,cu multe interventii din partea lui,care se se potriveste doar in anumite situatii,la fel ca descrierile de la inceput care mi s-au parut plictisitoare,un inceput slabut,chiar mediocru.
Astea fiind spuse,recomand acest volum,precum seria intreaga care nu este chiar atat de rea,este frumos realizata,un tablou monographic al Frantei de secol 17.