Al treilea volum al celebrei serii Labirintul a fost o calatorie ca intr-un roll-coster,cu suisuri,coborasuri,sentimente intense si adrenalina in stare lichida.Este interesant faptul ca apare in scena si un nou grup de oameni care pretind ca vor sa ajute lumea deja distru de Arsita,Bratul Drept,aduna oamenii de pretuntindeni care nu este infectat cu Arsita pentru ai proteja de monstrii dezaxati creati de aceasta boala scapata de sub control.
Dupa ce se refugiaza intr-un oras care se credea scapat de boala experimentala,primeste un mesaj fantomatic de la Gally,vechiul sau dusman din Poiana,care acum este dispus sa-l ajute pentru a distruge tot ce reprezinta Rau.
In acest volum a fost extrem de trist momentul in care Thomas este nevoit sa-l ucida pe Minho,singurul din Poiana care nu este imun si care boala este intr-o faza avansata.Nu este din pacate singurul moment tragic din carte,ceva imi spune ca autorul vrea sa ne sensibilizeze mult prin flirturile si pierderile unor personaje importante in roman.
Ademenit din nou in sediul Rau cu niste vorbe goale,Thomas reuseste creeze o revolta iar cu ajutorul Bratul drept sa-i elibereze pe ceilalti imuni din Labirinturile subterane ceea ce bineinteles ca se incheie cu un sacrificiu dureros pentru Thomas,o pierdere destul de importanta.
O actiune trepidanta,personaje remarcabile si un tablou frumos creionat de un maestru al detaliilor si al descrierilor fara cusur.O poveste sensibila,dar cu o tema actuala care se pare ca poate scoate la iveala multe fete ale omenirii.
O evadare placuta,antrenanta,aproape lacrimogena in unele momente,dar care pana la urma transmit un mesaj puternic conturat :Pamantul si evolutia tehnologiei
sunt asemenea unui bumerang... imprevizibile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu