sâmbătă, 8 octombrie 2016

Pobby si Dingan de Ben Rice

Cum  pot sa redau niste sentimente care nu sunt sigur ca exista?
Doar sa fuzionez nostalgia copilariei,extazul aventurii si o imaginative bogata ce creioneaza cu maiestrie o lume simpla,reala,insignifianta,dar in acelasi timp o lume ce contine toate visele copilariei.
Hai sa fim sinceri!
Toti am avut o perioada in careen-a placut sa avem un prieten doar al nostrum,pe care nu-l vede nimeni,sa ne putem juca singuri,sa ne asculte,sa ne fie cei mai buni prieteni din copilarie.
Ei bine,romanul (sau mai bine zis microromanul caci are in jur de 100 de pagini),abordeaza o astfel de tema.
Mi-a placut stilul alert pe care autorul il insereaza cu succes dand viata celor doua personaje cu cae facem cunostinta inca din titlu.
Intr-o lume in care praful isi cara propria saracie ofetita isi pierde cei doi prieteni imaginary intr-o mina de opal ( culmea ca opalul lipseste,iar familia fetitei nu o duce prea bine).
Ei bine cei doi se pierd in mina,iar fetita se imbolnaveste subit.
Aici,vine partea interesanta,si se observa motivul comunitatii unite,caci intregul orasel pleaca in cautarea celor doi rataciti.
Autorul are un stil fermecator,dar am avut senzatia ca lipseste ceva,dar nu stiu ce.
Din pacate,si spun asta deoarece finalul nu e unul happy,autorul arunca lovitura de gratie.  (nu spun despre ce e vorba)
Un roman pe care l-am devorat fara a-mi da seama cand.Asta indica faptul ca romanul e bun si merita.
Felicitari pentru un roman scurt dar extraordinar
de frumos !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu